Cuprins

• I. Mandat, principii și rezultate

• II. Tipuri de raport, surse și trasabilitate

• III. Notare, criterii și calcul

• IV. Ponderi, module, plafoane și încredere

• V. Raportare, publicare și audit

• VI. Checklisturi, surse și statut metodologic

I. Mandat, principii și rezultate

1. CE ESTE CAF

CAF — Constitutional Assessment Framework — este metodologia originală folosită de ConstituAI pentru evaluarea publică a legilor, ordonanțelor, deciziilor Curții Constituționale, proceselor electorale, procedurilor parlamentare, conflictelor instituționale și măsurilor care afectează drepturi fundamentale.

Analiza se raportează la Constituția României, normele juridice aplicabile, jurisprudența relevantă, standardele europene și informațiile publice verificabile.

CAF urmărește două obiective simultane:

• să ofere suficientă rigoare pentru ca analiza să poată fi examinată critic de juriști, cercetători, magistrați, avocați și specialiști;

• să explice cazul suficient de clar pentru ca un cititor fără pregătire juridică să poată înțelege faptele, normele, argumentele și limitele concluziei.

Simplificarea limbajului este permisă numai dacă nu modifică sensul normei, statutul faptului, forța argumentului sau gradul de certitudine al concluziei.

CAF nu este o autoritate publică, o instanță sau un sistem care produce verdicte oficiale. Scorul CAF este o evaluare analitică, nu o hotărâre juridică.

2. CE NU FACE CAF

CAF:

• nu declară nul, neconstituțional sau lipsit de efect un act juridic în lipsa unei constatări a autorității competente;

• nu substituie Curtea Constituțională, instanțele judecătorești, Parlamentul, autoritățile electorale sau alte instituții competente;

• nu oferă consultanță juridică individuală;

• nu stabilește vinovății penale, fraude, intenții ascunse sau coordonări politice fără probe;

• nu transformă lipsa probelor publice în dovada că probele nepublice nu există;

• nu transformă existența unei afirmații oficiale în dovada automată a adevărului material al acelei afirmații;

• nu echivalează impopularitatea, polarizarea, efectul mediatic sau costul politic cu neconstituționalitatea;

• nu folosește sondajele de opinie pentru a decide constituționalitatea;

• nu acordă sau reduce puncte în funcție de partid, ideologie, popularitate, beneficiar ori persoana prejudiciată;

• nu acordă scor intențiilor presupuse ale actorilor;

• nu tratează utilizarea unei proceduri constituționale drept abuz doar pentru că procedura este contestată politic;

• nu confundă efectele sociale ori instituționale cu vicii juridice, dacă nu există o legătură constituțională demonstrabilă.

Atunci când nu există o constatare oficială de neconstituționalitate, ConstituAI nu formulează concluzia „actul este neconstituțional”. Formula corectă este: „Evaluarea CAF identifică vulnerabilități constituționale privind...”

3. PRINCIPIILE OBLIGATORII ALE CAF

3.1. Primatul sursei primare

Actul oficial prevalează asupra relatării despre act. Textul Constituției, al legii, al hotărârii, al deciziei sau al stenogramei este verificat înaintea interpretărilor din presă ori din spațiul public.

3.2. Separarea statutelor informației

Faptul confirmat, declarația oficială, relatarea media, opinia juridică, inferența și ipoteza nu sunt interschimbabile. Fiecare afirmație materială primește un statut explicit.

3.3. Neutralitatea față de actor

Aceleași criterii și aceeași exigență se aplică indiferent de partid, instituție, candidat, orientare ideologică, beneficiar sau persoană afectată.

3.4. Simetria argumentării

Raportul prezintă cea mai puternică versiune plauzibilă a argumentului favorabil și cea mai puternică versiune plauzibilă a argumentului critic. Nu este permisă construirea artificială a unui contraargument slab pentru a fi respins ușor.

3.5. Respectarea statutului juridic oficial

O decizie definitivă și general obligatorie este descrisă ca atare chiar dacă motivarea ei este criticată. Statutul oficial al actului și evaluarea CAF sunt două informații diferite.

3.6. Fără prezumarea intenției

Contextul politic, presiunea publică, interesul unui actor sau efectul favorabil pentru o parte nu demonstrează singure motivul real al deciziei.

3.7. Publicarea limitelor

Necunoscutele materiale, probele nepublice, sursele contestate și controversele juridice sunt prezentate înaintea concluziei. Ele nu sunt ascunse într-o notă marginală.

3.8. Sarcină de justificare proporțională cu gravitatea

Cu cât măsura este mai gravă, mai ireversibilă, mai extinsă ori mai intruzivă, cu atât sunt mai ridicate cerințele privind baza factuală, motivarea, necesitatea, alternativele și controlul.

3.9. Interdicția dublei penalizări

Aceeași deficiență nu poate reduce mai multe note doar prin reformulare. O problemă poate afecta două subcriterii numai dacă produce două efecte juridice distincte, explicate separat.

3.10. Ponderi stabilite înaintea analizei

Tipul raportului și ponderile sunt selectate înainte de notare. Ele nu pot fi modificate pentru a obține un anumit rezultat.

3.11. Versionare și corectabilitate

Orice corecție materială, sursă nouă sau schimbare de scor este publicată într-un jurnal de modificări. Versiunea anterioară nu este ascunsă prin suprascriere netransparentă.

4. CE REZULTATE PRODUCE CAF 2.0

CAF 2.0 produce patru rezultate distincte. Niciunul nu îl înlocuiește pe celălalt.

4.1. Scorul juridico-constituțional

Este rezultatul principal. Evaluează competența, temeiul juridic, procedura, compatibilitatea substanțială cu Constituția, calitatea normei sau a motivării, drepturile, proporționalitatea, jurisprudența, echilibrul instituțional și remediile.

4.2. Scorul justificării publice

Evaluează cât de verificabil este traseul public dintre fapte, probe, normă, argumentare și soluție. Acest scor nu este inclus în scorul juridic.

4.3. Nivelul de încredere

Arată cât de complet este dosarul public, cât de stabile sunt standardele juridice și cât de sensibilă este concluzia la informațiile lipsă sau la interpretări rezonabile diferite.

4.4. Profilul de impact și risc

Descrie efectele democratice, instituționale, sociale, temporale și de implementare. Impactul nu este transformat automat într-un defect de constituționalitate.

Regula neconfuziunii:

O decizie poate avea un temei juridic solid și o justificare publică slabă. Invers, o decizie poate fi explicată foarte bine, dar poate fi adoptată fără competență sau poate fi disproporționată. Cele două scoruri rămân separate.

II. Tipuri de raport, surse și trasabilitate

5. TIPURILE DE RAPORT

Fiecare analiză este încadrată, înainte de notare, într-un singur tip principal.

T1 — Lege sau alt act normativ

Se aplică legilor și altor acte normative pentru care problemele centrale țin de competența autorului, categoria actului, procedura de adoptare, calitatea normei, retroactivitate, egalitate, drepturi și securitate juridică.

T2 — Ordonanță de urgență

Se aplică ordonanțelor de urgență și pune un accent suplimentar pe art. 115 din Constituție, existența situației extraordinare, motivarea urgenței, domeniile interzise și controlul parlamentar.

T3 — Decizie CCR sau altă decizie jurisdicțională

Se aplică deciziilor Curții Constituționale și, adaptat, altor hotărâri jurisdicționale cu relevanță constituțională. Sunt verificate distinct competența, admisibilitatea, obiectul sesizării, standardul de control, motivarea, precedentele, opiniile separate, efectele și remediul.

Pentru T3, admisibilitatea este o poartă juridică independentă. Un raționament puternic pe fond nu compensează automat lipsa unei condiții de admisibilitate.

T4 — Decizie sau proces electoral

Se aplică hotărârilor și procedurilor privind desfășurarea, validarea, contestarea ori anularea alegerilor. Sunt analizate suveranitatea populară, libertatea votului, competența autorității, probele, contradictorialitatea, legătura neregulilor cu rezultatul și caracterul de ultimă soluție al anulării.
Când obiectul evaluării este o hotărâre sau o decizie CCR, profilul principal este T3. Dacă aceasta privește alegerile, se activează suplimentar modulul electoral T4, păstrând ponderile profilului T3.

T5 — Procedură constituțională sau conflict instituțional

Se aplică suspendării ori demiterii unor autorități, numirilor, revocărilor, conflictelor juridice de natură constituțională și altor proceduri dintre autorități. Sunt analizate atribuțiile actorilor, condițiile de activare, termenele, quorumul, majoritățile, cooperarea loială și continuitatea instituțională.

Pentru T5, documentele dosarului și contextul public nu pot înlocui motivarea actului final. Actul trebuie să permită identificarea faptelor reținute, a standardului aplicat și a rațiunii soluției. Dacă acest traseu lipsește într-o măsură cu efect grav, se aplică plafonul P5.

T6 — Restrângere de drepturi sau măsură executivă

Se aplică actelor care restrâng exercițiul drepturilor ori impun măsuri executive intruzive. Accentul principal cade pe baza legală, calitatea legii, scopul legitim, adecvare, necesitate, alternative mai puțin restrictive, justul echilibru și garanțiile împotriva arbitrariului.

Un raport poate activa module secundare, dar ponderile tipului principal nu se schimbă. Dacă un caz nu poate fi evaluat corect prin niciun profil existent, ConstituAI publică o versiune metodologică nouă sau un profil hibrid definit înaintea punctării. Nu sunt permise ponderi ad-hoc.

6. IERARHIA SURSELOR

Nivelul 1 — Surse juridice primare

Constituția României, Monitorul Oficial, textul actului analizat, decizii CCR, hotărâri judecătorești, tratate și drept al Uniunii Europene aplicabil.

Nivelul 2 — Surse instituționale oficiale

Comunicate, stenograme, procese-verbale, fișe legislative, date BEC sau AEP, documente declasificate, rapoarte și răspunsuri oficiale ale instituțiilor.

Nivelul 3 — Standarde și interpretări instituționale

Documente ale Comisiei de la Veneția, jurisprudența și ghidurile Curții Europene a Drepturilor Omului, documente OSCE/ODIHR, acte și orientări ale instituțiilor Uniunii Europene și ale altor organisme competente.

Nivelul 4 — Doctrină și expertiză juridică

Tratate, monografii, articole academice, opinii de specialitate, opinii concurente și opinii separate. Autorul, contextul și statutul neobligatoriu sunt indicate.

Nivelul 5 — Presă și alte surse deschise

Pot fi folosite pentru cronologie, declarații și context. Nu înlocuiesc actul oficial și nu demonstrează singure constituționalitatea, neconstituționalitatea, frauda, autorul unei operațiuni sau efectul juridic.

Nivelul 6 — Conținut online analizat ca obiect

Postările, reclamele, materialele video, paginile și conținutul viral pot demonstra existența și conținutul materialului observat. Ele nu demonstrează automat autorul real, coordonarea, finanțarea, distribuția neautentică sau impactul electoral.

În caz de conflict, sursa de nivel superior prevalează, dacă este autentică, aplicabilă și suficientă. Două surse de nivel inferior nu înlocuiesc automat o sursă primară absentă.

7. STATUTUL FIECĂREI AFIRMAȚII

F-C — Fapt confirmat

Rezultă direct dintr-o sursă primară sau din surse oficiale convergente.

S-O — Susținere oficială

O instituție sau autoritate afirmă un fapt. Existența declarației este certă; adevărul material poate necesita verificare independentă.

D-P — Dată publică

Rezultat statistic, vot, număr, termen sau înregistrare publică, însoțită de emitent, dată și metodă.

R-M — Relatare media

Informație jurnalistică atribuită, care nu a fost confirmată independent de ConstituAI printr-o sursă superioară.

O-J — Opinie juridică

Interpretare doctrinară, instituțională, concurentă sau separată. Nu este prezentată drept fapt.

I-CAF — Inferență CAF

Concluzie logică derivată de ConstituAI din norme și fapte. Este formulată explicit ca evaluare, nu ca fapt oficial.

H — Ipoteză

Explicație posibilă care nu are suport suficient pentru a fi tratată drept fapt.

N-C — Necunoscut sau clasificat

Informație materială indisponibilă public ori imposibil de verificat în momentul analizei.

8. MATRICEA FAPT–SURSĂ

Înaintea redactării raportului se construiește o matrice internă de trasabilitate. Citarea unor linkuri doar la finalul raportului nu este suficientă.

Pentru fiecare afirmație materială se consemnează:

• afirmația exactă, fără calificative inutile;

• statutul: F-C, S-O, D-P, R-M, O-J, I-CAF, H sau N-C;

• sursa, emitentul, data, pagina ori paragraful și linkul;

• forța sursei: directă, convergentă, parțială, contestată sau insuficientă;

• limita sursei: ce anume nu demonstrează;

• rolul afirmației: context, premisă, argument, contraargument sau concluzie.

Regula documentelor clasificate:

ConstituAI poate consemna existența și conținutul public al unui document, al unei sinteze sau al unei declarații oficiale. Informația nepublică poate explica de ce analiza rămâne incompletă, dar conținutul ei nu este reconstruit, presupus ori prezentat ca fapt.

III. Notare, criterii și calcul

9. TRASEUL OBLIGATORIU AL FIECĂREI NOTE

Nicio notă nu este acordată numai pe baza impresiei generale a evaluatorului.

Pentru fiecare subcriteriu se completează lanțul:

N — Normă

Articolul și alineatul relevant din Constituție, urmate de legea, regulamentul, tratatul sau standardul care concretizează norma.

D — Decizie sau act

Dispozitivul și pasajul exact din motivare ori din textul actului care răspund criteriului. Pagina sau paragraful trebuie indicate când documentul permite acest lucru.

F — Fapte

Faptele materiale confirmate, cu statutul informației și sursa punctuală.

A+ — Argument favorabil

Cea mai puternică interpretare juridică plauzibilă care susține compatibilitatea constituțională a actului sau soluției.

A− — Argument critic

Cea mai puternică interpretare juridică plauzibilă care indică incompatibilitatea, vulnerabilitatea ori insuficiența justificării.

R — Raționament CAF

Explicația verificabilă a motivului pentru care norma, pasajul actului și faptele conduc la punctaj.

O notă care nu poate fi legată simultan de N, D și F este nepublicabilă. Argumentele A+ și A− sunt obligatorii pentru orice criteriu material contestat.

10. UNITATEA REALĂ DE NOTARE: SCARA INTERNĂ 0–4

Evaluatorul nu acordă direct o notă de la 0 la 10 pentru raport. El notează fiecare subcriteriu cu 0, 1, 2, 3, 4 sau N/A. Nu se folosesc jumătăți de punct la nivelul subcriteriului.

4 — Îndeplinit robust

Criteriul are suport normativ clar, faptele decisive sunt suficient demonstrate, actul răspunde standardului, iar argumentul critic nu indică o vulnerabilitate materială.

Pentru nota 4 trebuie să fie îndeplinite toate condițiile esențiale. Lanțul N–D–F este complet. Contraargumentul decisiv este tratat și nu răstoarnă concluzia.

3 — Îndeplinit substanțial

Criteriul este satisfăcut în mare parte. Există o limită reală, o omisiune secundară sau o controversă restrânsă, dar aceasta nu afectează nucleul validității, al garanției ori al proporționalității.

Pentru nota 3, condițiile esențiale sunt prezente. Cel mult o componentă este parțială, iar deficiența nu schimbă rezultatul juridic central.

2 — Mixt sau contestabil

Există suport juridic și factual pentru ambele concluzii. Standardul poate fi incert, aplicarea lui poate fi discutabilă ori există o deficiență materială compensată numai parțial.

Pentru nota 2, cel puțin o condiție este îndeplinită, dar o altă condiție importantă este contestată, neclară sau insuficient justificată. Argumentele A+ și A− rămân comparabile ca forță.

1 — Deficiență serioasă

Există un anumit temei sau o anumită garanție, dar o condiție decisivă lipsește ori este îndeplinită foarte slab. Deficiența afectează semnificativ validitatea, protecția dreptului, motivarea sau caracterul proporțional.

Pentru nota 1, concluzia favorabilă mai are un suport limitat, dar nu poate depăși problema materială identificată.

0 — Absent sau incompatibilitate majoră

Lipsește temeiul, competența, garanția ori justificarea esențială sau există o contradicție directă și greu de reconciliat cu norma constituțională aplicabilă.

Nota 0 nu înseamnă doar „foarte slab”. Ea indică absența suportului suficient sau o incompatibilitate majoră demonstrată.

N/A — Neaplicabil

Subcriteriul nu este juridic relevant pentru obiectul evaluat. N/A trebuie motivat în scris. Lipsa informației nu înseamnă N/A. Lipsa informației afectează scorul, justificarea publică ori nivelul de încredere, după caz.

Regula anti-arbitrar:

Termeni precum „parțial”, „material”, „decisiv” și „manifest” trebuie explicați prin efectul juridic concret. Eticheta singură nu justifică nota. Dacă două evaluări diferă cu două sau mai multe puncte la același subcriteriu, diferența trebuie reconciliată și motivată înainte de publicare.

11. CRITERIILE JURIDICO-CONSTITUȚIONALE

Scorul juridic este construit din șase dimensiuni: L1–L6. Fiecare dimensiune conține trei subcriterii cu pondere egală în interiorul dimensiunii.

L1 — COMPETENȚĂ ȘI TEMEI JURIDIC

L1.1 — Atribuirea competenței

Întrebarea notată:

Există o normă constituțională sau legală valabilă care autorizează exact actorul, obiectul și tipul de intervenție?

Probe minime:

Norma atributivă, autorul juridic, obiectul actului și pasajul în care competența este invocată sau rezultă.

L1.2 — Condiții de activare și admisibilitate

Întrebarea notată:

Au fost îndeplinite sesizarea, calitatea, termenul, situația declanșatoare și celelalte condiții care permit exercitarea competenței?

Probe minime:

Actul de sesizare, datele relevante, condițiile legale și constatarea autorității.

În cauzele jurisdicționale, admisibilitatea este analizată separat de fond. Forța raționamentului material nu înlătură obligația de a demonstra că autoritatea putea examina exact problema ridicată în cauza concretă.

L1.3 — Formă, întindere și limite

Întrebarea notată:

Forma juridică și întinderea soluției rămân în limitele materiale, personale și temporale ale competenței?

Probe minime:

Tipul actului, dispozitivul, limitele exprese și efectele juridice.

L2 — PROCEDURĂ ȘI GARANȚII

L2.1 — Procedura obligatorie

Întrebarea notată:

Au fost respectate etapele, termenele, quorumurile, majoritățile, avizele și publicitatea cerute pentru validitatea actului?

Probe minime:

Cronologia, procesele-verbale, voturile, avizele și normele procedurale.

L2.2 — Participare și contradictorialitate

Întrebarea notată:

Persoanele ori instituțiile afectate au avut posibilitatea reală, atunci când standardul o cere, să cunoască susținerile și să răspundă?

Probe minime:

Comunicările, audierile, pozițiile părților și răspunsurile la excepții.

L2.3 — Motivare procedurală și control

Întrebarea notată:

Soluția a fost comunicată, motivată în timp util și supusă controlului sau remediului disponibil?

Probe minime:

Data motivării, comunicarea, calea de atac ori de control și accesul efectiv.

L3 — COMPATIBILITATE CONSTITUȚIONALĂ SUBSTANȚIALĂ

L3.1 — Compatibilitatea cu normele direct aplicabile

Întrebarea notată:

Conținutul și efectul actului respectă fiecare articol constituțional identificat în matricea de aplicabilitate?

Probe minime:

Articolele și alineatele incidente, conținutul normativ, efectul actului și jurisprudența de interpretare.

L3.2 — Principii structurale

Întrebarea notată:

Sunt respectate statul de drept, supremația Constituției, separația și echilibrul puterilor, suveranitatea, reprezentarea democratică și egalitatea, în măsura în care sunt aplicabile?

Probe minime:

Principiul incident, testul juridic și efectul instituțional concret.

L3.3 — Nucleul și efectul util al normei

Întrebarea notată:

Măsura evită golirea de conținut, eludarea indirectă sau aplicarea arbitrară a garanției constituționale?

Probe minime:

Beneficiarii și persoanele afectate, efectele directe și indirecte, excepțiile și tratamentul diferențiat.

L4 — CALITATEA NORMEI SAU A MOTIVĂRII

L4.1 — Accesibilitate, claritate și previzibilitate

Întrebarea notată:

Destinatarul poate identifica norma, conduita cerută, consecințele și marja autorității, cu ajutor juridic rezonabil atunci când este necesar?

Probe minime:

Publicarea, definițiile, trimiterile, practica și standardele de tehnică legislativă.

L4.2 — Suficiența motivării

Întrebarea notată:

Sunt identificate faptele, normele, standardul de control și pașii logici care susțin dispozitivul ori măsura?

Probe minime:

Considerentele decisive, probele, standardul și legătura cu soluția.

În procedurile parlamentare sau instituționale, existența unui dosar amplu nu înlocuiește motivarea actului final. Trebuie să poată fi identificate faptele pe care autoritatea le-a reținut și rațiunea pentru care acestea îndeplinesc standardul juridic aplicabil.

L4.3 — Coerență și răspuns la argumentele decisive

Întrebarea notată:

Motivarea este intern coerentă, tratează obiecțiile capabile să schimbe soluția și explică eventualele schimbări de raționament ori de jurisprudență?

Probe minime:

Argumentele omise, contradicțiile, opiniile separate sau concurente și schimbările de raționament.

L5 — DREPTURI, NECESITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

L5.1 — Ingerință, bază legală și scop

Întrebarea notată:

Dreptul afectat și intensitatea ingerinței sunt identificate, iar baza legală și scopul constituțional legitim sunt demonstrate?

Probe minime:

Titularul, dreptul, conduita restrânsă, baza legală, scopul și legătura dintre măsură și scop.

L5.2 — Adecvare și necesitate

Întrebarea notată:

Măsura poate atinge scopul și este demonstrat că o alternativă mai puțin restrictivă nu l-ar atinge în mod comparabil?

Probe minime:

Datele disponibile, relația cauzală, alternativele și motivul respingerii lor.

L5.3 — Just echilibru și garanții

Întrebarea notată:

Beneficiul public justifică severitatea, aria și durata ingerinței, ținând cont de excepții, control și riscul de arbitrar?

Probe minime:

Durata, aria, categoriile afectate, excepțiile, revizuirea și remediile.

L6 — JURISPRUDENȚĂ, ECHILIBRU ȘI REMEDII

L6.1 — Coerență cu jurisprudența

Întrebarea notată:

Precedentele comparabile sunt identificate, urmate sau distinse prin diferențe juridice și factuale explicite?

Probe minime:

Precedentul, regula, asemănările și diferențele, precum și justificarea schimbării.

L6.2 — Echilibru instituțional

Întrebarea notată:

Soluția păstrează rolurile constituționale și evită transferul, blocarea ori extinderea puterilor fără temei suficient?

Probe minime:

Atribuțiile afectate, efectul, durata și mecanismele de cooperare sau control.

L6.3 — Remediu și efecte juridice

Întrebarea notată:

Remediul este permis, efectiv și calibrat, iar efectele temporale și de implementare protejează securitatea juridică?

Probe minime:

Dispozitivul, întinderea remediului, retroactivitatea, tranziția și implementarea.

12. CRITERIILE JUSTIFICĂRII PUBLICE

Scorul justificării publice este separat de scorul juridic. El conține trei dimensiuni, fiecare cu trei subcriterii.

J1 — BAZĂ FACTUALĂ ȘI TRASABILITATE

J1.1 — Identificarea surselor

Întrebarea notată:

Sursele decisive sunt publicate ori descrise exact, cu emitent, dată și localizare?

Probe minime:

Inventarul documentelor și citările punctuale.

J1.2 — Suficiența bazei factuale

Întrebarea notată:

Fiecare fapt decisiv are probe directe sau convergente proporționale cu gravitatea soluției?

Probe minime:

Matricea fapt–sursă și evaluarea forței probelor.

J1.3 — Limite și incertitudini

Întrebarea notată:

Sunt indicate informațiile absente, contestate sau clasificate și ce nu poate fi concluzionat din ele?

Probe minime:

Limitările publice și efectul lor asupra concluziei.

J2 — MOTIVARE ȘI LEGĂTURĂ LOGICĂ

J2.1 — Traseul fapt–normă–soluție

Întrebarea notată:

Publicul poate urmări traseul de la fiecare premisă decisivă la norma aplicată și apoi la soluție?

Probe minime:

Motivarea structurată și trimiterile dintre premise.

J2.2 — Argumente și contraargumente

Întrebarea notată:

Sunt tratate argumentele capabile să schimbe soluția, inclusiv pozițiile părților și alternativele interpretative?

Probe minime:

Pozițiile, răspunsurile și motivele de acceptare ori respingere.

J2.3 — Alegerea remediului

Întrebarea notată:

Este explicat de ce rezultatul ales, mai ales unul extrem, este necesar și preferabil alternativelor?

Probe minime:

Alternativele, consecințele și justificarea întinderii măsurii.

J3 — TRANSPARENȚĂ, CONTESTABILITATE ȘI CONTROL

J3.1 — Acces public în timp util

Întrebarea notată:

Actul, motivarea și baza publicabilă sunt accesibile suficient de devreme pentru înțelegere și control?

Probe minime:

Datele de publicare, formatele și accesibilitatea.

J3.2 — Participare și contestabilitate

Întrebarea notată:

Cei afectați au putut formula observații sau contestații în condiții reale și previzibile?

Probe minime:

Procedura, termenele și răspunsul primit.

J3.3 — Control și corectabilitate

Întrebarea notată:

Există verificare independentă, cale de remediu sau mecanism transparent de corectare proporțional cu efectele?

Probe minime:

Instituția de control, competența și rezultatul posibil.

13. FORMULA EXACTĂ DE CALCUL

13.1. Scorul unei dimensiuni

Fiecare dimensiune L1–L6 și J1–J3 conține trei subcriterii, notate cu 0, 1, 2, 3 sau 4.

Scorul dimensiunii pe scara 0–10 se calculează astfel:

Formula dimensiunii: 2,5 × suma punctelor subcriteriilor aplicabile / numărul subcriteriilor aplicabile.

Exemplu:

O dimensiune cu notele interne 3, 3 și 2 are scorul:

2,5 × (3 + 3 + 2) / 3 = 6,666...

Valoarea nerotunjită este păstrată până la calculul final.

13.2. Scorul juridico-constituțional final

Scorul juridic final este suma scorurilor L1–L6, fiecare înmulțit cu ponderea profilului T1–T6.

Formula este:

Formula scorului juridic: L1 × ponderea L1 + L2 × ponderea L2 + L3 × ponderea L3 + L4 × ponderea L4 + L5 × ponderea L5 + L6 × ponderea L6.

13.3. Scorul justificării publice

Scorul justificării publice se calculează separat:

Formula justificării publice: J1 × 35% + J2 × 35% + J3 × 30%.

13.4. Rotunjirea

Rotunjirea la o zecimală se face o singură dată, după agregarea tuturor dimensiunilor. Fișa internă păstrează valorile nerotunjite.

Scorul public se afișează cu o zecimală, de exemplu 7,0/10, 7,7/10 sau 3,9/10.

Zecimala nu pretinde o precizie științifică a interpretării juridice. Ea permite numai aplicarea consecventă și verificabilă a formulei.

13.5. Tratamentul N/A

N/A redistribuie numai ponderea subcriteriului în interiorul aceleiași dimensiuni.

Dacă un singur subcriteriu este N/A, scorul dimensiunii este media celorlalte două, înmulțită cu 2,5.

O dimensiune întreagă poate fi N/A numai cu validare editorială și explicație publică. Ponderea ei se redistribuie proporțional între celelalte dimensiuni juridice.

N/A nu poate fi folosit pentru a evita o notă mică. Lipsa de date nu transformă un criteriu aplicabil într-un criteriu neaplicabil.

13.6. Ordinea calculului

Ordinea obligatorie este:

1. Se selectează tipul T1–T6.

2. Se identifică normele și subcriteriile aplicabile.

3. Se acordă notele interne 0–4.

4. Se calculează scorurile dimensiunilor pe scara 0–10.

5. Se aplică, dacă este cazul, plafonul unei dimensiuni.

6. Se aplică ponderile tipului.

7. Se calculează scorul juridic brut.

8. Se aplică plafonul total, dacă este activat.

9. Se calculează separat justificarea publică.

10. Se stabilește nivelul de încredere.

11. Se efectuează analiza de robustețe.

12. Se rotunjește o singură dată și se publică rezultatul.

14. CE ÎNSEAMNĂ EXACT FIECARE NOTĂ DE LA 0 LA 10

Scorul final nu este ales direct. El rezultă matematic din subcriterii și ponderi. Descrierile de mai jos sunt ancore de interpretare publică.

10 — Soliditate constituțională excepțională

Toate condițiile aplicabile sunt îndeplinite robust. Competența, procedura, fondul, motivarea, proporționalitatea și remediul sunt susținute complet. Nu există vulnerabilități materiale identificate. Nota 10 trebuie să fie rară.

9 — Foarte solid

Nucleul juridic este complet și robust. Pot exista numai limite minore, tehnice sau periferice, fără efect semnificativ asupra validității ori garanțiilor.

8 — Solid

Actul sau decizia are o bază juridică puternică și respectă substanțial standardele aplicabile. Există vulnerabilități reale, dar clar delimitate și fără efect asupra nucleului juridic.

7 — Solid la limita inferioară

Condițiile centrale sunt îndeplinite, iar argumentul favorabil este mai puternic decât argumentul critic. Totuși, există una sau mai multe vulnerabilități materiale limitate care trebuie publicate clar.

Un scor de 7 nu înseamnă „fără probleme”. Înseamnă că, după aplicarea ponderilor, nucleul juridic rămâne mai solid decât contestabil.

6 — Mixt sau constituțional contestabil

Există suport juridic relevant, dar și vulnerabilități materiale. Argumentele favorabile și critice sunt apropiate, standardul este instabil ori unele condiții importante sunt doar parțial îndeplinite.

Un scor de 6 nu înseamnă automat neconstituționalitate. Înseamnă că analiza nu poate descrie rezultatul drept solid fără rezerve serioase.

5 — Fragil și serios contestabil

Vulnerabilitățile afectează o parte importantă a procedurii, motivării, compatibilității sau proporționalității. Există încă elemente juridice favorabile, dar ele nu domină clar analiza.

4 — Vulnerabilități constituționale serioase

Una sau mai multe condiții importante sunt slab îndeplinite. Deficiențele afectează semnificativ validitatea, garanțiile, motivarea ori echilibrul instituțional, chiar dacă nu lipsește orice suport juridic.

3 — Deficiențe constituționale majore

Cel puțin o condiție esențială lipsește sau este profund compromisă. Elementele juridice favorabile sunt limitate și nu pot compensa deficiența centrală.

2 — Foarte slab susținut constituțional

Există numai un suport juridic restrâns, în timp ce mai multe condiții esențiale sunt absente, incompatibile sau neverificabile.

1 — Aproape lipsit de suport constituțional

Actul sau soluția păstrează cel mult un element juridic marginal favorabil, dar competența, procedura, fondul ori garanțiile sunt grav compromise.

0 — Absență de temei sau incompatibilitate majoră directă

Lipsește complet suportul juridic relevant ori există o contradicție directă, demonstrabilă și greu de reconciliat cu norma constituțională aplicabilă.

Scorurile cu zecimale se citesc între aceste ancore. De exemplu, 6,8 este o evaluare mixtă foarte apropiată de pragul de soliditate, iar 7,1 este o evaluare solidă aflată aproape de limita inferioară.

15. DE CE SE ACORDĂ 7 ȘI NU 6

Evaluatorul nu decide mai întâi că un caz „pare de 7”. Nota rezultă din pașii anteriori.

Exemplu pentru un raport T5 — procedură constituțională sau conflict instituțional:

• L1 = 10,0, cu pondere 20%: contribuție 2,000

• L2 = 8,33, cu pondere 25%: contribuție 2,083

• L3 = 5,0, cu pondere 25%: contribuție 1,250

• L4 = 2,5, cu pondere 10%: contribuție 0,250

• L5 = 9,17, cu pondere 5%: contribuție 0,458

• L6 = 6,67, cu pondere 15%: contribuție 1,001

Total nerotunjit: 7,042.

Scor public: 7,0/10.

Rezultatul este 7,0, nu 6,9 sau 6,0, deoarece suma ponderată depășește pragul de 7,0. Totuși, dacă analiza de robustețe arată că interpretări juridice rezonabile pot coborî scorul sub 7,0, verdictul este publicat cu formula „solid la limită”, împreună cu intervalul.

Diferența conceptuală este următoarea:

• la 7,0 sau mai mult, nucleul juridic este apreciat drept robust, chiar dacă există vulnerabilități limitate;

• sub 7,0, concluzia rămâne mixtă sau constituțional contestabilă;

• pragul nu poate fi mutat după analiză;

• scorul exact, formula și intervalul de robustețe trebuie publicate împreună atunci când cazul este la limită.

16. INTERVALELE VERDICTULUI JURIDIC

8,5–10,0 — Foarte solid constituțional

Nu sunt identificate vulnerabilități materiale. Pot exista limite secundare fără efect semnificativ asupra nucleului juridic.

7,0–8,4 — Solid, cu vulnerabilități limitate

Nucleul juridic este robust, dar există probleme reale și clar delimitate.

5,5–6,9 — Evaluare mixtă sau constituțional contestabilă

Există argumente serioase de ambele părți, condiții îndeplinite doar parțial ori standarde insuficient stabilizate.

4,0–5,4 — Vulnerabilități constituționale serioase

Deficiențele afectează semnificativ validitatea, procedura, motivarea, drepturile sau proporționalitatea.

0–3,9 — Deficiențe constituționale majore

Una sau mai multe condiții esențiale lipsesc ori sunt profund compromise.

Limitele sunt exacte:

• 6,9 rămâne „evaluare mixtă”;

• 7,0 intră în categoria „solid, cu vulnerabilități limitate”;

• 8,4 rămâne „solid, cu vulnerabilități limitate”;

• 8,5 intră în categoria „foarte solid constituțional”.

17. INTERVALELE JUSTIFICĂRII PUBLICE

8,5–10,0 — Robustă și verificabilă

Baza factuală, motivarea și mecanismele de control pot fi urmărite public fără lacune materiale.

7,0–8,4 — Adecvată, cu lipsuri limitate

Traseul public este suficient, dar există omisiuni ori limite care nu împiedică verificarea concluziei principale.

5,5–6,9 — Parțială sau incompletă

Există informații și motive relevante, dar părți importante ale traseului factual ori logic nu sunt complet publice sau explicate.

4,0–5,4 — Insuficientă

Publicul nu poate verifica adecvat una sau mai multe premise decisive, alegerea standardului ori remediul.

0–3,9 — Grav insuficientă public

Baza factuală ori motivarea decisivă este absentă, profund incompletă sau imposibil de urmărit public.

IV. Ponderi, module, plafoane și încredere

18. PONDERILE CELOR ȘASE TIPURI DE RAPORT

Ponderile sunt fixe și însumează 100% pentru fiecare profil.

T1 — Lege sau act normativ

• L1 — Competență și temei juridic: 10%

• L2 — Procedură și garanții: 15%

• L3 — Compatibilitate constituțională substanțială: 25%

• L4 — Calitatea normei sau a motivării: 20%

• L5 — Drepturi, necesitate și proporționalitate: 20%

• L6 — Jurisprudență, echilibru și remedii: 10%

T2 — Ordonanță de urgență

• L1: 15%

• L2: 25%

• L3: 20%

• L4: 15%

• L5: 15%

• L6: 10%

T3 — Decizie CCR sau jurisdicțională

• L1: 15%

• L2: 15%

• L3: 25%

• L4: 15%

• L5: 10%

• L6: 20%

T4 — Decizie sau proces electoral

• L1: 15%

• L2: 20%

• L3: 25%

• L4: 10%

• L5: 20%

• L6: 10%

T5 — Procedură constituțională sau conflict instituțional

• L1: 20%

• L2: 25%

• L3: 25%

• L4: 10%

• L5: 5%

• L6: 15%

T6 — Restrângere de drepturi sau măsură executivă

• L1: 15%

• L2: 10%

• L3: 20%

• L4: 15%

• L5: 30%

• L6: 10%

Ponderile justificării publice sunt universale:

• J1 — Bază factuală și trasabilitate: 35%

• J2 — Motivare și legătură logică: 35%

• J3 — Transparență, contestabilitate și control: 30%

19. MODULELE OBLIGATORII ALE FIECĂRUI TIP

19.1. T1 — Lege sau act normativ

Se verifică în mod obligatoriu:

• competența legiuitorului și categoria legii;

• traseul parlamentar, bicameralismul, majoritatea și promulgarea;

• accesibilitatea, claritatea, precizia, previzibilitatea și coerența;

• normele tranzitorii și securitatea juridică;

• retroactivitatea și egalitatea;

• efectele asupra drepturilor;

• corelarea cu Legea nr. 24/2000 și jurisprudența CCR relevantă.

19.2. T2 — Ordonanță de urgență

Se verifică în mod obligatoriu:

• competența Guvernului și limitele art. 115 din Constituție;

• existența situației extraordinare;

• urgența reală și motivarea ei în cuprinsul actului;

• domeniile în care ordonanța nu poate interveni;

• afectarea drepturilor și a instituțiilor fundamentale;

• intrarea în vigoare și depunerea la Parlament;

• controlul parlamentar, efectele produse și alternativele legislative.

19.3. T3 — Decizie CCR sau jurisdicțională

Se verifică în mod obligatoriu:

• competența;

• admisibilitatea ca etapă independentă;

• obiectul și limitele sesizării;

• standardul de control;

• opinia majoritară și opiniile separate ori concurente;

• răspunsul la argumentele capabile să schimbe soluția;

• coerența cu precedentele și justificarea schimbării;

• efectele juridice, remediul, securitatea juridică și implementarea.

19.4. T4 — Decizie sau proces electoral

Se verifică în mod obligatoriu:

• temeiul legal și constituțional;

• modalitatea de sesizare și eventuala competență din oficiu;

• termenele;

• audierea părților și contradictorialitatea;

• publicitatea procedurii și calea de contestare;

• natura neregulilor;

• standardul și sarcina probei;

• legătura demonstrată dintre nereguli și integritatea ori rezultatul scrutinului;

• caracterul de ultimă soluție al anulării;

• interferența minimă și întinderea remediului;

• alternativele mai puțin radicale;

• rolul informațiilor clasificate, al platformelor digitale și al finanțării.

19.5. T5 — Procedură constituțională sau conflict instituțional

Se verifică în mod obligatoriu:

• actorii și atribuțiile lor;

• actul declanșator și condițiile de activare;

• termenele, quorumul și majoritatea;

• avizele și consultările obligatorii;

• posibilitatea actorului vizat de a-și prezenta poziția;

• diferența dintre aprecierea politică permisă și condiția juridică verificabilă;

• faptele reținute în actul final;

• motivarea standardului material aplicat;

• cooperarea loială și separația puterilor;

• remediul constituțional;

• continuitatea și funcționarea instituțiilor.

19.6. T6 — Restrângere de drepturi sau măsură executivă

Se verifică în mod obligatoriu:

• dreptul protejat și existența ingerinței;

• baza legală și calitatea legii;

• scopul legitim;

• adecvarea;

• necesitatea;

• alternativele mai puțin restrictive;

• balanța dintre beneficiul public și prejudiciu;

• durata, aria și persoanele afectate;

• garanțiile procedurale și controlul judiciar;

• excepțiile;

• riscul de arbitrar și efectul descurajator.

20. PLAFOANELE CAF

Plafoanele împiedică obținerea unui scor artificial ridicat atunci când lipsește o condiție esențială.

Un plafon nu înlocuiește notarea. Mai întâi se calculează scorurile criteriilor; apoi se aplică limita relevantă.

Activarea unui plafon trebuie motivată public prin normă, fapt, efect juridic și criteriul exact de activare.

P1 — Lipsă manifestă de competență sau temei juridic

Condiție:

Actorul nu are competența necesară ori lipsește temeiul juridic decisiv pentru obiectul evaluat.

Efect:

Scorul juridic final nu poate depăși 3,9/10.

Limită:

P1 se aplică numai dacă lipsa privește obiectul evaluat și este decisivă. O controversă interpretativă rezonabilă privind întinderea competenței nu activează automat plafonul.

P2 — Încălcarea unei condiții procedurale esențiale

Condiție:

Este încălcată o etapă, un termen, un quorum, o majoritate, o audiere sau o altă garanție obligatorie și materială pentru validitatea ori rezultatul procedurii.

Efect:

Scorul juridic final nu poate depăși 4,9/10.

Limită:

Neregula trebuie să fie materială, nu pur formală. Raportul trebuie să explice efectul concret asupra validității sau rezultatului.

P3 — Restrângere de drept fără bază legală suficientă sau fără scop legitim

Condiție:

O ingerință relevantă într-un drept nu are bază legală suficientă ori nu urmărește un scop legitim recunoscut de standardul aplicabil.

Efect:

Scorul juridic final nu poate depăși 3,9/10.

Limită:

Aplicarea ține cont de natura dreptului, intensitatea ingerinței și standardul constituțional ori convențional relevant.

P4 — Măsură extremă fără demonstrarea necesității sau a alternativei mai puțin restrictive

Condiție:

Este aleasă o măsură extremă, extinsă sau greu reversibilă fără o analiză relevantă a necesității și fără explicarea motivului pentru care alternativele mai puțin restrictive sunt insuficiente.

Efect:

Dimensiunea L5 nu poate depăși 2,5/10, iar scorul juridic final nu poate depăși 5,4/10.

Limită:

Trebuie demonstrat atât caracterul extrem al măsurii, cât și absența unei analize relevante. Faptul că există o alternativă teoretică nu este suficient.

P5 — Lipsă de motivare care împiedică verificarea unei decizii cu efect grav

Condiție:

Actul final nu permite identificarea faptelor reținute, a normei aplicate sau a rațiunii prin care acestea conduc la o soluție cu efect grav.

Efect:

Dimensiunea J2 nu poate depăși 2,5/10, iar nivelul de încredere nu poate depăși C.

Limită:

P5 nu transformă automat actul în neconstituțional. Dosarul, dezbaterile și contextul pot demonstra că procedura a existat, dar nu pot substitui ratio decidendi a actului final.

P6 — Bază probatorie publică material incompletă

Condiție:

Fapte decisive pentru o măsură gravă nu pot fi verificate din materialele publice, iar lipsa lor împiedică evaluarea bazei factuale.

Efect:

Dimensiunea J1 nu poate depăși 2,5/10, iar nivelul de încredere nu poate depăși C.

Limită:

P6 nu reduce automat scorul juridic. Lipsa publicității probelor și inexistența probelor sunt afirmații diferite.

Reguli comune ale plafoanelor:

• plafoanele sunt restrictive, nu bonusuri;

• ele se aplică numai obiectului evaluat;

• o instituție nu primește puncte suplimentare pentru că a corectat vulnerabilitatea creată de alt act;

• dacă sunt active mai multe plafoane, se aplică toate, iar rezultatul final respectă limita cea mai restrictivă;

• plafonul și motivul activării apar înaintea concluziei;

• neactivarea unui plafon nu înseamnă că problema este irelevantă; ea poate fi reflectată în notele subcriteriilor.

21. NIVELUL DE ÎNCREDERE

Nivelul de încredere nu exprimă cât de sigură este autoritatea care a adoptat actul. El exprimă cât de solidă este baza analizei ConstituAI.

A — Încredere ridicată

Dosarul public este complet în aspectele decisive. Standardele juridice sunt clare și stabile. Sursele primare sunt disponibile, iar interpretările rezonabile alternative nu schimbă plauzibil verdictul.

B — Încredere bună, dar limitată

Majoritatea informațiilor decisive sunt publice. Există lipsuri, dispute de admisibilitate, diferențe jurisprudențiale sau controverse interpretative care pot modifica moderat scorul, fără a face analiza preliminară.

C — Încredere redusă

Fapte materiale sunt nepublice ori contestate, motivarea este incompletă sau standardul juridic este instabil. Concluzia trebuie formulată condițional și însoțită de limitări clare.

D — Analiză preliminară

Cazul este foarte recent sau dosarul este prea incomplet pentru un verdict stabil. Se publică, de regulă, un interval și nu se formulează o concluzie definitivă.

Nivelul de încredere poate scădea fără ca scorul juridic să scadă în aceeași măsură. Un dosar incomplet nu demonstrează automat neconstituționalitatea.

22. INTERVALUL DE ROBUSTEȚE

Intervalul de robustețe arată cât de mult s-ar putea modifica scorul dacă o interpretare juridică rezonabilă sau o necunoscută materială ar fi evaluată diferit.

Intervalul se publică atunci când o asemenea variație poate modifica rezultatul cu cel puțin 0,5 puncte sau poate schimba categoria verdictului.

Exemplu:

Scor de bază: 5,8/10.
Interval plauzibil: 5,2–6,4.
Încredere: B.

Intervalul nu este o marjă de eroare statistică. Este o analiză de sensibilitate juridică.

Pentru calculul intervalului:

• se identifică subcriteriile care depind de o interpretare contestabilă ori de o informație lipsă;

• se stabilește cea mai favorabilă și cea mai critică notă care rămân juridic rezonabile;

• se recalculează scorul cu aceleași ponderi și plafoane;

• nu se folosesc scenarii speculative sau imposibile juridic.

Dacă intervalul traversează pragul unui verdict, raportul trebuie să publice:

• scorul punctual;

• intervalul complet;

• cele două categorii traversate;

• formula „la limită” în cardul sau verdictul principal;

• explicația factorului care produce variația.

Exemplu:

Scor 7,0/10; interval 6,4–7,6. Verdict: „solid la limită; rezultatul traversează, în interpretări rezonabile, granița dintre evaluare mixtă și soliditate cu vulnerabilități limitate”.

V. Raportare, publicare și audit

23. PROFILUL DE IMPACT ȘI INDICATORII DE RISC

Impactul este descris separat de scorul juridic.

Raportul poate analiza:

• impactul asupra drepturilor;

• impactul electoral și democratic;

• impactul asupra separației puterilor;

• impactul asupra continuității instituțiilor;

• efectele temporale și retroactive;

• efectele asupra securității juridice;

• efectele de implementare;

• efectul asupra controlului și remediilor;

• efectele asupra încrederii publice;

• riscul de precedent și de utilizare arbitrară ulterioară.

Indicatorii de risc constituțional — denumiți și „red flags” — nu reprezintă verdicte autonome. Ei semnalează elemente care necesită verificare aprofundată.

Un indicator de risc influențează scorul numai dacă este legat de un criteriu CAF și de un efect juridic demonstrabil.

24. MATRICEA DE APLICABILITATE CONSTITUȚIONALĂ

Matricea se completează înaintea notării. Simplul fapt că un raport enumeră mai multe articole din Constituție nu îi crește calitatea.

Pentru fiecare normă se consemnează:

• norma constituțională: articolul, alineatul și fragmentul operativ, dacă este necesar;

• cerința juridică: regula sau testul extras din normă și jurisprudență;

• aplicabilitatea: motivul pentru care norma este incidentă obiectului și efectelor actului;

• pasajul din act sau decizie: dispozitivul, pagina, paragraful și motivarea relevantă;

• faptul material de care depinde aplicarea normei;

• răspunsul actului: îndeplinește, îndeplinește parțial, nu îndeplinește sau informație insuficientă;

• subcriteriul CAF corespunzător;

• regula anti-dublare: un efect juridic este alocat o singură dată, cu excepția efectelor juridice distincte.

25. FIȘA PUBLICABILĂ A FIECĂRUI SUBCRITERIU

Pentru fiecare subcriteriu material, fișa conține:

• codul și întrebarea;

• normele constituționale și normele de concretizare aplicabile la data faptelor;

• pasajul exact din decizie sau act;

• faptele decisive și statutul lor;

• sursele punctuale;

• argumentul favorabil;

• argumentul critic;

• constatarea CAF;

• scorul întreg 0–4;

• sensibilitatea: ce fapt sau interpretare rezonabilă ar schimba nota și cu cât.

26. STRUCTURA UNIVERSALĂ A RAPORTULUI CAF

Fiecare raport public urmează aceeași ordine.

1. Identificare

Titlu descriptiv, tipul T1–T6, data, versiunea raportului, versiunea CAF, autoritatea emitentă și statutul juridic oficial.

2. Fișa de sinteză

Scor juridic, verdict juridic, scorul justificării publice, verdictul justificării, nivelul de încredere, intervalul de robustețe și trei concluzii-cheie.

3. Obiect și domeniu

Ce anume este evaluat, ce nu este evaluat și care este data-limită a documentării.

4. Rezumat executiv

O concluzie echilibrată de aproximativ 180–300 de cuvinte, cu principalul argument favorabil, principala vulnerabilitate și limitele analizei.

5. Cronologie și fapte

Fapte numerotate, fiecare cu statut și citare.

6. Cadrul juridic

Normele aplicabile, standardele de control și jurisprudența relevantă.

7. Întrebările constituționale

Întrebări juridice precise, nu teme generale sau întrebări politice vagi.

8. Argumentele favorabile

Cea mai puternică versiune a justificării actului sau deciziei.

9. Argumentele critice

Cea mai puternică versiune a vulnerabilităților, fără presupunerea concluziei.

10. Evaluarea juridică

Analiza L1–L6, subcriteriile, notele, justificarea și contraargumentele.

11. Justificarea publică

Analiza separată J1–J3.

12. Plafoane, încredere și robustețe

Plafoanele activate sau neactivate, intervalul și explicația incertitudinii.

13. Impact și riscuri

Efectele instituționale, democratice, sociale, temporale și de implementare, fără a le converti automat în scor constituțional.

14. Concluzie

Răspunsul direct, statutul oficial al actului, argumentul determinant, cel mai puternic contraargument, vulnerabilitățile, limitele și condițiile care ar putea schimba concluzia.

15. Surse și versiuni

Bibliografia structurată, linkurile, data accesării și jurnalul corecțiilor.

27. FORMULA OBLIGATORIE A CONCLUZIEI

Concluzia finală conține cinci elemente distincte.

1. Statutul oficial

Exemple:

„Actul este în vigoare.”
„Decizia este definitivă și general obligatorie.”
„Procedura a fost finalizată.”

2. Răspunsul CAF

„Pe baza surselor publice și a standardului aplicabil, evaluarea CAF identifică...”

3. Argumentul determinant

„Principalul motiv pentru concluzie este...”

4. Cel mai puternic contraargument

„Cel mai puternic argument contrar este...”

5. Limita

„Concluzia nu stabilește...”
„Concluzia poate fi revizuită dacă...”

28. REGULILE DE REDACTARE

• Titlul descrie actul și problema: „Decizia CCR nr. X privind...”, nu „O decizie scandaloasă” sau „O decizie controversată”.

• Se separă întotdeauna „CCR a constatat”, „instituția a susținut”, „presa a relatat” și „ConstituAI apreciază”.

• Se evită cuvintele „evident”, „fără dubiu”, „dictatorial”, „abuziv”, „lovitură”, „anti-democratic” sau alte etichete dacă nu sunt definite și demonstrate juridic.

• Nu se atribuie motive fără probe. „Contextul includea presiune” nu devine „instituția a decis sub presiune”.

• Argumentul contrar trebuie să fie unul pe care un jurist rezonabil l-ar recunoaște.

• Fiecare concluzie importantă indică nivelul de certitudine: confirmat, probabil, posibil, contestat sau necunoscut.

• Consecințele politice și sociale sunt relevante, dar nu sunt prezentate automat drept vicii juridice.

• Limbajul este accesibil. Termenul tehnic necesar este explicat la prima utilizare și apoi folosit consecvent.

• Pasajele citate sunt scurte și strict necesare; raportul explică semnificația juridică a citatului.

• Nu se selectează doar precedente favorabile concluziei. Sunt căutate și decizii comparabile care pot conduce în sens contrar.

• Opiniile separate sunt prezentate ca opinii separate, nu ca soluție oficială.

• O susținere oficială este atribuită emitentului. Nu este rescrisă ca fapt confirmat dacă nu există confirmare independentă.

• Scorul apare după prezentarea bazei factuale și a raționamentului, nu ca substitut pentru analiză.

29. TESTUL DE SIMETRIE ȘI CONTROLUL BIASULUI

Înainte de publicare se răspunde la următoarele întrebări:

• Ar fi aplicată aceeași regulă dacă actorii politici ar fi inversați?

• Este criticată existența unei proceduri constituționale sau numai încălcarea condițiilor ei?

• Este evaluat actul juridic sau simpatia față de beneficiarul lui?

• Un scop legitim a fost confundat cu validitatea tuturor mijloacelor folosite?

• Lipsa unei informații a fost tratată ca probă împotriva unei părți?

• Aceeași vulnerabilitate a fost penalizată de mai multe ori?

• Argumentul favorabil și cel critic au aceeași densitate de surse și aceeași exigență?

• Au fost căutate fapte și precedente care ar putea contrazice concluzia inițială?

• Au fost separate legalitatea, oportunitatea politică și calitatea justificării publice?

Raportul nu trece controlul editorial dacă răspunsurile indică aplicarea asimetrică a standardului.

30. AUDITUL OBLIGATORIU ÎNAINTE DE PUBLICARE

30.1. Audit juridic

Se verifică normele în vigoare la data relevantă, competența, jurisprudența, efectele juridice și statutul oficial al actului.

30.2. Audit factual

Fiecare afirmație materială trebuie să aibă sursă, statut și limită. Cifrele, voturile, datele și formulele sunt recalculate.

30.3. Audit metodologic

Se verifică profilul selectat, ponderile, notele interne, tratamentul N/A, dubla penalizare, plafoanele, rotunjirea și intervalul de robustețe.

30.4. Audit adversarial

Sunt căutate contraexemple, precedente contrare, interpretări alternative și informații care ar putea schimba scorul.

30.5. Audit editorial

Se elimină limbajul propagandistic, motivele presupuse, repetițiile, concluziile fără calificare și prezentarea surselor media drept probe juridice.

30.6. Audit de publicare

Se verifică linkurile, data documentării, versiunea, statutul oficial, limitările și jurnalul de modificări.

31. REGULILE DE PUBLICARE TRANSPARENTĂ

• Metodologia publică afișează toate profilurile T1–T6 și ponderile lor.

• Orice schimbare a ponderilor produce o versiune nouă a metodologiei.

• Ponderile nu sunt ajustate într-un raport individual.

• Fiecare raport indică profilul folosit și reproduce formula de calcul.

• Notele dimensiunilor includ explicații și contraargumente. Nota fără motivare nu se publică.

• Sursele sunt citate în corpul raportului, nu numai într-o listă finală.

• O concluzie bazată pe dosar incomplet este marcată preliminar sau condițional și precizează ce informație ar putea schimba rezultatul.

• Conținutul pentru social media este derivat numai din raportul publicat. Nu introduce cifre, acuzații sau concluzii noi.

• Dacă este confirmată o eroare materială, corecția și efectul ei asupra scorului sunt publicate.

• Statutul juridic oficial este afișat separat de verdictul CAF.

• Scorul juridic, justificarea publică, încrederea și impactul sunt afișate separat.

• Atunci când intervalul de robustețe traversează un prag, caracterul „la limită” este vizibil în sinteza raportului.

32. INFORMAȚIILE PUBLICE ALE FIECĂRUI RAPORT

Fiecare raport publică cel puțin:

• titlul descriptiv complet;

• statutul publicării: draft, în verificare, publicat, actualizat sau retras;

• tipul T1–T6;

• autoritatea și actul analizat;

• statutul juridic oficial;

• versiunea CAF;

• versiunea raportului;

• scorul juridic;

• verdictul juridic;

• scorul justificării publice;

• verdictul justificării publice;

• nivelul de încredere;

• intervalul de robustețe, dacă este material;

• rezumatul executiv;

• obiectul și limitele analizei;

• cronologia și faptele;

• cadrul juridic;

• argumentele favorabile și critice;

• evaluarea criteriilor;

• indicatorii de risc;

• limitările;

• sursele;

• data publicării;

• data ultimei actualizări;

• jurnalul modificărilor.

33. ORDINEA RECOMANDATĂ PE PAGINA RAPORTULUI

1. Tipul, data, titlul, obiectul evaluat și o introducere scurtă.

2. Scorul juridic, verdictul, justificarea publică, încrederea, statutul oficial și versiunea.

3. Rezumatul executiv și întrebările constituționale.

4. Faptele și cronologia.

5. Cadrul juridic.

6. Argumentele favorabile.

7. Argumentele critice.

8. Evaluarea L1–L6.

9. Evaluarea J1–J3.

10. Plafoanele și robustețea.

11. Impactul și indicatorii de risc.

12. Concluzia.

13. Limitările, sursele și jurnalul de modificări.

Indicatorii de risc nu sunt publicați înaintea bazei factuale. Concluzia nu trebuie să domine vizual raportul în așa măsură încât cititorul să ignore argumentarea.

34. CORECȚII ȘI ACTUALIZĂRI

Corecție minoră

Privește ortografia, formatul sau un link. Este menționată în jurnal fără recalcularea scorului.

Corecție factuală

Modifică o afirmație materială. Se publică textul corectat, sursa și data. Dimensiunile afectate sunt reverificate.

Revizuire metodologică

Modifică tipul, nota, plafonul, verdictul sau formula. Versiunea anterioară este păstrată, iar diferența este explicată.

Actualizare de surse

Documente oficiale noi pot determina refacerea criteriilor afectate, a nivelului de încredere și a intervalului de robustețe.

Retragere

Un raport este retras numai dacă baza factuală ori juridică este compromisă în mod material. Pagina rămâne accesibilă cu marcajul „Retras” și explicația motivului.

35. PARTICIPAREA PUBLICULUI

Pentru corecții, ConstituAI utilizează un mecanism structurat „Semnalează o eroare / propune o sursă”.

Sesizarea trebuie să indice:

• raportul și pasajul vizat;

• tipul problemei: factuală, juridică, sursă, metodologie sau redactare;

• explicația;

• sursa, obligatorie pentru corecții factuale ori juridice;

• date de contact opționale.

Comentariile publice libere nu sunt o condiție pentru transparență și nu sunt necesare pentru aplicarea CAF. Corectabilitatea este asigurată prin surse, versiuni și mecanismul structurat de sesizare.

VI. Checklisturi, surse și statut metodologic

36. ARTICOLE CONSTITUȚIONALE DE PORNIRE PE PROFIL

Lista este un checklist inițial. Nu înlocuiește stabilirea normelor aplicabile cazului concret. Forma Constituției și jurisprudența relevante sunt verificate la data faptelor.

T1 — Lege sau act normativ

Art. 1 alin. (3)–(5), art. 15 alin. (2), art. 16, dreptul material afectat, art. 53, art. 61, art. 73, art. 75–78 și, după caz, art. 115.

T2 — Ordonanță de urgență

Art. 1 alin. (4)–(5), dreptul material afectat, art. 53, art. 61 și, în special, art. 115 alin. (4)–(8).

T3 — Decizie CCR sau jurisdicțională

Art. 1 alin. (3)–(5), art. 21, norma materială controlată, art. 124–129 atunci când sunt incidente și art. 142–147 pentru competența și efectele CCR.

T4 — Electoral

Art. 1, art. 2, art. 16, art. 36–38, art. 62 ori art. 81–83, în funcție de scrutin, art. 146 lit. f) pentru atribuția CCR și standardele convenționale aplicabile tipului de alegere.

T5 — Procedură constituțională sau conflict

Art. 1 alin. (4)–(5), dispozițiile constituționale privind actorii și atribuțiile lor, regulile procedurii concrete și art. 146 atunci când controlul CCR este incident.

T6 — Restrângere de drepturi sau măsură executivă

Dreptul fundamental afectat, art. 1 alin. (5), art. 16, art. 21, art. 53 și garanțiile constituționale speciale ale dreptului analizat.

37. ÎNTREBĂRILE FINALE DE CONTROL

Competență și temei

• Care este exact actul sau conduita evaluată?

• Cine este autorul juridic?

• Ce normă atribuie competența?

• Care sunt limitele competenței?

• Forma juridică aleasă era permisă?

• Au fost îndeplinite condițiile de sesizare, activare și admisibilitate?

Procedură și garanții

• Au fost respectate etapele, termenele, quorumul și majoritățile?

• Părțile afectate au avut posibilitatea reală de a fi auzite?

• Actul final este motivat?

• Există control sau cale de contestare?

• Neregula este materială pentru rezultat ori pur formală?

Compatibilitate substanțială

• Ce texte și principii constituționale sunt direct relevante?

• Există un conflict direct, o tensiune interpretativă ori o marjă instituțională?

• Sunt respectate suveranitatea, egalitatea, separația puterilor și statul de drept?

• Argumentul juridic este independent de preferința politică?

Calitatea normei sau motivării

• Textul este accesibil, clar, precis și previzibil?

• Conceptele decisive sunt definite sau clarificabile prin jurisprudență?

• Sunt identificate faptele reținute de autoritatea decidentă?

• Premisele conduc logic la soluție?

• Sunt tratate argumentele decisive?

• Există contradicții, omisiuni sau schimbări nemotivate?

Drepturi și proporționalitate

• Ce drept este afectat și cât de intensă este ingerința?

• Există bază legală și scop legitim?

• Măsura este adecvată?

• Este necesară?

• Au fost evaluate alternative mai puțin restrictive?

• Beneficiul public justifică prejudiciul, durata și aria măsurii?

Jurisprudență, echilibru și remedii

• Care sunt precedentele relevante?

• Sunt comparabile factual și juridic?

• O schimbare de practică este recunoscută și justificată?

• Sunt păstrate rolurile constituționale ale instituțiilor?

• Remediul este permis, efectiv și calibrat?

• Sunt protejate securitatea juridică și situațiile tranzitorii?

Justificare publică

• Ce fapte decisive sunt confirmate?

• Ce afirmații sunt numai susțineri oficiale?

• Ce informații sunt contestate, nepublice sau clasificate?

• Poate fi urmărit traseul fapt–normă–concluzie?

• Sunt indicate probele, standardul, alternativele și limitele?

• Există transparență, participare, contestabilitate și control suficiente pentru gravitatea măsurii?

38. BAZA METODOLOGICĂ ȘI SURSELE DE REFERINȚĂ

CAF 2.0 este o metodologie originală ConstituAI. Documentele de mai jos fundamentează standardele juridice, electorale și de transparență utilizate. Includerea lor nu reprezintă o aprobare instituțională a CAF.

1. Constituția României, republicată — Portal Legislativ

2. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă — Portal Legislativ

3. Updated Rule of Law Checklist, CDL-AD(2025)002 — Comisia de la Veneția

4. Urgent Report on the Cancellation of Election Results by Constitutional Courts, CDL-AD(2025)003 — Comisia de la Veneția

5. Handbook for the Observation of Election Dispute Resolution — OSCE/ODIHR

6. Guide on Article 3 of Protocol No. 1 — Right to free elections — CEDO

7. Guide on Article 10 — Freedom of expression — CEDO

39. STATUTUL ȘI LIMITELE METODOLOGIEI

CAF 2.0 este versiunea operațională publică a metodologiei ConstituAI. A fost testată intern pe trei categorii diferite de cazuri: o decizie jurisdicțională, o decizie electorală și o procedură parlamentară constituțională.

Această testare demonstrează că metodologia poate fi aplicată consecvent unor cazuri eterogene, că separă scorul juridic de justificarea publică și că plafoanele și intervalele funcționează în situații reale.

Testarea nu reprezintă validare științifică externă, certificare academică sau aprobare instituțională. Metodologia rămâne deschisă criticii, auditului și îmbunătățirii transparente.

Orice versiune viitoare care modifică dimensiunile, subcriteriile, ponderile, formulele, pragurile sau plafoanele va primi un număr nou de versiune și va explica public motivele schimbării.

Formula finală CAF

Constituție → normă aplicabilă → act sau decizie → fapte verificate → argument favorabil → argument critic → scor motivat → plafon, dacă este cazul → încredere → robustețe → concluzie limitată și verificabilă.

Acesta este standardul prin care ConstituAI transformă o concluzie într-un raționament care poate fi verificat, contestat și corectat.